Parol ... si totusi cine e de vina?!?!

"Chestia este că, în ziua de azi, nu mai poţi avea deloc încredere în bărbaţi. Nici măcar atunci cînd îţi promit o muie…"
Citatul reprezinta finalul unui articol din Plai cu Boi care se regaseste la http://www.plaicuboi.ro/dureri-de-cape-town-ii/
Dintr-o discutie pe marginea acestui citat (care a deraiat mult de la semnificatia initiala a citatului) a rezultat un post la care ma simt nevoit sa raspund http://mistiqheaven.blogspot.com/2009/04/inca-o-zi-de-marti.html.
Raspunsul cautat in acel post este: Noi suntem de vina.
Cum putem blama indivizi produsi de o societate aflata in criza si care isi reneaga adevaratele valori pentru a promova "icoane de perete" gen Udrea, Sensuala, clanul Becali, pitziponci si cocalari? Cum putem blama astfel de indivizi care nu au nici un reper in viata, pentru care cuvantul "Parol" nu reprezinta decat un cuvant venit din negura vremii si folosit probabil de cocalarii si pitzipoancele de atunci? Si da, poate aici au dreptate: cuvantul era folosit pentru a da o nota de distinctie, dar nerespectarea acestui Parol aducea cu sine o reputatie proasta, foarte greu de indurat de cocalarii si pitzipoancele vremii. Reputatia e ceea ce conteaza si acum, insa spre deosebire de ieri, azi se obtine in cu totul alte moduri. Nu e nevoie sa iti tii cuvantul dat fata de un amic, prieten, cunostinta, din contra cu cat iti incalci mai mult cuvantul cu atat mai mult respect primesti.
Asa ca nu e vina barbatilor(si nici a femeilor) care nu isi tin cuvantul dat. Nu e vina zilei de azi ci a promovarii non-valorilor, a unei crize de identitate a individului care se zbate sa isi pastreze valorile morale intacte fara a-si altera statutul social dobandit(smecher, smecheras, etc).
NU este vina unei singure persoane ci a noastra a tuturor. Asa ca daca ii blamam pe ei pentru neseriozitate, pentru prost gust, pentru lipsa manierelor, pentru incultura, etc. atunci haideti sa ne criticam si pe noi, cei care am asistat pasiv la demolarea unei societati, cei care am aprobat tacit imbecilizarea noastra si a celor din jurul nostru, cei care ne credem speciali pentru ca recunoastem prostia, dar orbiti de aroganta noastra ne laudam cu titlul de a fi cei mai buni dintre cei prosti.
In concluzie: cand punem intrebari de genul acesta e bine sa cautam in profunzime si sa vedem care este adevarata problema. Din nefericire de multe ori doar zgariem suprafata multumindu-ne sa raspundem la intrebari ale caror ramificatii sunt mult mai adanci decat putem sau vrem sa vedem.
Cand vom putea sa ne uitam la problemele adevarate, cele de la care se nasc toate metehnele unei societati atat de blamate, cand vom putea sa ne privim in oglinda si vom putea sa recunoastem propriile greseli, cand radiografia societatii in care traim va contine si radiografia noastra si aceasta va fi prima studiata si prima problema pentru care vom incerca sa gasim solutii, atunci putem spune ca suntem pe drumul cel bun si atunci vom putea emite judecati asupra modului in care aleg altii sa se manifeste.
P.S.: Toti trebuie sa ne simtim vinovati de raspunsurile la intrebarile pe care le punem.